Un băiețel de 3 ani de la școala duminicală s-a rugat astfel: „Dumnezeul meu, Îți mulțumesc că mă iubești; Dumnezeul meu Îți mulțumesc că sunt aici; Dumnezeul meu Îți mulțumesc că tatăl meu m-a adus astăzi la biserică“. O fetiță de 4 ani a mers la bunici să-i roage ca duminică s-o aducă și pe ea la grupa de copii. Duminică dimineața, bunicii au uitat din greșeală ușa încuiată și când fetița, care stătea cu ei în curte, a venit și a văzut ușa încuiată, a crezut că au plecat și au uitat-o acasă. Bunicii au auzit-o plângând la ușă și spunându-i mamei ei: „Bunicii mei au plecat și pe mine m-au lăsat acasă și nu m-au dus în Casa Domnului la copii“. Minute în șir nu s-a putut liniști și suspina crezând că bunicii au lăsat-o acasă. Auzind rugăciunea băiețelului și întâmplarea cu fetița, m-am rugat și eu: „Doamne, dă-mi și mie o iubire așa mare pentru Tine și pentru casa Ta, cum au acești copii mici“.