Mama ei, o fostă colegă de facultate, a făcut demersurile necesare pentru ca eu să pot merge la toți copiii din satul unde locuia. Nu este din mediul creștin evanghelic, dar a crezut că satul se poate schimba dacă copiii aud altceva și pe altcineva vorbind despre valori. Am mers doi ani la rând în acel sat. În primul an întâlnirea cu TOȚI copiii a fost la căminul cultural, unde chiar primarul ne-a urat bun venit. În al doilea an am primit îngăduința să mergem din clasă în clasă să spunem Evanghelia celor mici și celor mari.

Singura valoare pe care am transmis-o a fost mesajul Evangheliei. Era tot ce aveam de dat, pe lângă niște cadouri în cutii de pantofi. Apoi, lipsurile au făcut să nu mai pot ajunge la ei, satul fiind la mai bine de o oră și jumătate distanță de Galați. Chiar nu am mai știut nimic de colega mea. Anul trecut am invitat în tabără copiii colegelor mele de facultate și, cumva, a aflat de tabără și colega mea din acest sat îndepărtat. Ei nu i-am spus, gândindu-mă că ar fi prea departe ca să-și trimită copilul. Totuși, ea a aflat și și-a trimis fata la noi în tabăra de zi din Galați. Apoi, iar am pierdut legătura.